Cuburile copilariei.

Una dintre cele mai vii amintiri ale copilăriei fragede este momentul în care tata se aşeza pe covor langă mine ca să construim împreună castele din cuburile mele magice din plastic. Prezenţa lui în mediul meu fantastic îmi alimenta cu spor imaginaţia si chiar si azi imi doresc un moment de libertate ca acela în care să-mi pot imagina ce vreau, cand vreau.